Ai avut o extracție dentară și durerea nu doar că persistă, dar pare că se înrăutățeaște? Nu ignora semnele – s-ar putea să fie vorba despre alveolită dentară, o complicație frecventă, dar adesea neglijată.
Această inflamație apărută la nivelul alveolei dentare după o extracție poate provoca un disconfort intens și poate duce la complicații serioase, dacă nu este tratată la timp. Indiferent dacă este vorba despre alveolita uscată sau alveolita umedă, recunoașterea timpurie a simptomelor este esențială pentru prevenirea agravării situației.
În rândurile următoare, îți explicăm tot ce trebuie să știi despre alveolita postextracțională: de la cauze și factori de risc, până la metode de tratament eficiente. Totuși, îți recomandăm să consulți medicul stomatolog pentru un diagnostic corect și tratament adecvat.
Ce este alveolita dentară postextracțională?
Alveolita dentară postextracțională este o complicație inflamatorie care apare la câteva zile după o extracție, atunci când cheagul de sânge nu se formează sau dispare prematur. În lipsa acestuia, osul și nervii rămân expuși, iar zona devine extrem de dureroasă.
Apare frecvent după extracții dificile, în special ale molarilor inferiori. Recunoașterea timpurie și tratamentul prompt sunt esențiale pentru a preveni agravarea stării.
Tipuri de alveolită dentară
Există două forme principale de alveolită dentară, fiecare cu caracteristici și manifestări specifice.
Alveolita uscată
Alveolita uscată este forma cea mai frecventă și dureroasă a acestei afecțiuni. Ea apare atunci când cheagul de sânge care ar trebui să protejeze zona de extracție lipsește sau se dezintegrează prematur. Acest lucru lasă alveola dentară expusă, iar terminațiile nervoase din os sunt supuse direct stimulilor din cavitatea bucală.
Simptomele includ o durere intensă, pulsatilă, care apare de obicei la 2–3 zile după intervenție și se poate extinde spre ureche, ochi sau tâmplă. De asemenea, zona afectată poate părea uscată, cu osul vizibil, iar respirația poate deveni neplăcut mirositoare.
Alveolita umedă
Alveolita umedă, mai puțin întâlnită, se manifestă prin prezența unui exsudat purulent în interiorul alveolei dentare, semn al unei infecții active. În acest caz, cheagul de sânge este prezent parțial sau degradat, dar mediul umed favorizează dezvoltarea bacteriilor.
Simptomele includ durere moderată spre severă, edem (umflare), gust neplăcut în gură, halitoză (miros urât al respirației) și uneori febră ușoară. Spre deosebire de forma uscată, alveolita umedă este însoțită de o inflamație mai evidentă și, uneori, de secreții vizibile în zona extracției.
Care sunt cauzele apariției alveolitei?
Instalarea alveolitei dentare este influențată de mai mulți factori care pot împiedica vindecarea normală după o extracție dentară. Este important să cunoști acești factori pentru a reduce riscul apariției complicațiilor:
-
Extracție traumatică – lezează osul și mucoasa gingivală.
-
Tehnică incorectă – resturi de țesut sau fragmente dentare rămase în alveolă.
-
Igienă antiseptică deficitară – favorizează dezvoltarea bacteriilor.
-
Substanțe aplicate incorect în alveolă – pot împiedica formarea cheagului.
-
Anestezic în exces – reduce fluxul sanguin și coagularea.
-
Infecții preexistente – sunt locale sau sistemice.
-
Tulburări de coagulare sau ischemie locală – afectează procesul de vindecare.
-
Pansamente menținute prea mult – permit acumularea de bacterii.
-
Suturi prea strânse – compromit circulația și drenajul.
-
Afecțiuni generale – cum ar fi diabetul, imunitatea scăzută sau alte boli cronice.
-
Fumatul – reduce oxigenarea locală și întârzie vindecarea.
-
Igiena orală precară – crește riscul de infecție.
-
Instrumentar nesteril – introduce bacterii în plagă.
Ce factori cresc riscul apariției alveolitei dentare?
Există factori care pot crește semnificativ riscul de alveolită, fie dinaintea extracției, fie în perioada de vindecare.
-
Fumatul – încetinește vindecarea gingiilor.
-
Contraceptivele orale – cresc nivelul de estrogen, influențând coagularea.
-
Antecedente de alveolită – cresc riscul de recidivă.
-
Vârsta înaintată – încetinește regenerarea tisulară.
-
Medicamente precum anticoagulantele sau imunosupresoarele – afectează procesul de vindecare.
-
Modificările hormonale – pot influența coagularea sângelui.
-
Diabetul – favorizează infecțiile.
-
Sistemul imunitar slăbit – reduce capacitatea de apărare locală.
-
Extracția molarilor de minte – implică un risc mai ridicat de complicații.
-
Igiena deficitară – favorizează multiplicarea bacteriilor.
-
Consumul de alimente dure sau fierbinți – poate destabiliza cheagul.
-
Efort fizic intens – crește presiunea arterială și afectează zona.
-
Nerespectarea recomandărilor postoperatorii – încetinește procesul de vindecare.
Alveolita dentară – simptomele la care să fii atent
Este normal să apară un disconfort ușor după o extracție dentară, însă atunci când durerea se intensifică sau se menține mai multe zile, poate fi un semn clar de alveolită.
-
Durere severă și persistentă – care se intensifică în loc să cedeze.
-
Durere iradiată – spre tâmplă, ureche sau jumătatea feței.
-
Lipsa cheagului – zona pare goală sau acoperită cu peliculă cenușie.
-
Gust neplăcut și halitoză – semnale ale unei infecții.
-
Inflamație și roșeață – în jurul alveolei.
-
Umflături ale obrazului sau ganglionilor – dureroase la atingere.
-
Febră – de peste 38°C, indicând posibilă infecție sistemică.
-
Sensibilitate la cald sau rece – durere declanșată de temperaturi.
-
Salivare excesivă – adesea însoțită de iritație.
-
Stare generală alterată – oboseală, lipsa apetitului, slăbiciune.
Complicațiile unei alveolite netratate
O alveolită dentară netratată poate evolua rapid către forme severe, cu impact asupra sănătății generale. Iată cele mai frecvente complicații:
-
Vindecare întârziată – regenerarea țesuturilor este afectată.
-
Sângerare prelungită – lipsa cheagului duce la hemoragie.
-
Infecție locală – care poate avansa rapid.
-
Septicemie – infecția ajunge în sânge.
-
Osteită și osteomielită – infecții osoase dificile.
-
Sinuzită maxilară – mai ales după extracțiile din maxilarul superior.
-
Flegmon și periostită – inflamații ale țesuturilor moi sau periostului.
-
Dehiscența plăgii – deschiderea inciziei chirurgicale.
-
Complicații din cauze generale – boli, malnutriție, tratamente agresive.
Tratamentul alveolitei dentare
Alveolita dentară nu se vindecă de la sine, iar durerea și infecția se pot agrava rapid în lipsa unui tratament adecvat. Este esențial să te adresezi cât mai repede medicului stomatolog, fără să încerci remedii improvizate sau automedicație, mai ales cu antibiotice.
Tratamentul pentru alveolita uscată
În cazul alveolitei uscate, tratamentul are rolul de a calma durerea și de a stimula vindecarea locală. Medicul poate recomanda:
-
Irigarea alveolei cu soluții antiseptice blânde.
-
Aplicarea de conuri medicamentoase cu anestezice și antimicrobiene.
-
Antiinflamatoare și analgezice pentru reducerea durerii.
-
Clătiri locale cu apă sărată sau clorhexidină.
Pacientul trebuie să evite alimentele dure, reci sau fierbinți, să păstreze o igienă bună și să urmeze toate indicațiile medicului. Vindecarea apare, de regulă, în 7–10 zile.
Tratamentul pentru alveolita umedă
Alveolita umedă necesită o intervenție mai complexă, deoarece implică o infecție activă. Tratamentul include:
-
Chiuretaj alveolar pentru îndepărtarea infecției.
-
Irigare și igienizare profundă a zonei.
-
Aplicarea de pansamente medicinale în alveolă.
-
Medicație pentru acasă, iar antibioticele sunt recomandate doar în caz de febră mai mare de 38°C sau semne de infecție sistemică.
Și în acest caz, respectarea strictă a recomandărilor legate de alimentație, igienă și evitarea fumatului este esențială pentru o vindecare completă și rapidă.
Când trebuie să mergi la medic?
Dacă durerea persistă mai mult de 48 de ore după extracția dentară, dacă observi lipsa cheagului de sânge, respirație urât mirositoare (halitoză), febră sau alte simptome neobișnuite, este important să mergi de urgență la medic.
Cu cât se intervine mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu, iar riscul de complicații scade considerabil.