Conceptul de „reconstrucție a sânului” cuprinde totalitatea metodelor chirurgicale care au ca scop crearea unui nou sân de formă, aspect și mărime normală după ce acesta a fost îndepărtat pentru tratamentul cancerului.

Candidatele pentru reconstrucția sânului sunt pacientele care:

  • suferă de cancer de sân și pentru care s-a realizat sau se va realiza operația de îndepărtare completă a sânului (mastectomie) sau a unei părți din acesta (sectorectomie sau lumpectomie)

  • prezintă o mutație genetică și li se va face mastectomie profilactică (îndepărtarea sânului înainte de a dezvolta cancer).

Refacerea țesutului mamar se poate realiza imediat după îndepărtarea sânului, în aceeași operație, sau la un interval de timp, în funcție de stadiul cancerului și a tratamentelor complementare.

Reconstrucția imediată are loc sau măcar va începe la operația de îndepărtare a sânului. Aceasta se adresează, în general, pacientelor aflate în stadiul incipient (stadiul I), fără alte probleme de sănătate asociate. Datorită faptului că țesuturile nu sunt afectate de cicatrici, retracție și iradiere, rezultatul reconstrucției este mai natural decât al reconstrucției secundare.  La pacientele care vor necesita radioterapie, este preferabilă amânarea reconstrucției după aceasta.

Reconstrucția secundară se face la un interval de timp (luni, ani) de la operație și tratamentele asociate.  În general, se așteaptă minim 6 luni până la un an de la chirurgie sau radioterapie, pentru a permite țesuturilor să se cicatrizeze.

Sânul poate fi refăcut prin trei tipuri de procedee, prin folosirea 

  1. implanturilor;

  2. propriilor țesuturi – lambouri și/sau grăsime (lamboul reprezintă un bloc din mai multe țesuturi precum pielea, grăsimea și mușchii, care se transferă de la o altă regiune anatomică pe torace, în locul sânului absent);

  3. combinațiilor de țesuturi proprii și implanturi.

Refacerea sânului după cancer nu afectează tratamentul sau urmărirea cancerului de sân și nu crește riscul de reapariție a bolii canceroase. Reconstrucția mamară îmbunătățește încrederea și imaginea de sine în mod semnificativ, contribuind cu succes la creșterea calității vieții.

Decizia de a urma o procedură de reconstrucție îți aparține în totalitate. Alături de chirurgul plastician, vei decide tipul de reconstrucție, în funcție de mai mulți factori:

  • dorințele și așteptările tale;

  • stadiul cancerului de sân;

  • starea generală de sănătate și tratamentele anterioare;

  • cantitatea de țesut disponibil pentru reconstrucție (pielea de pe torace, grăsimea abdominală, mușchiul mare dorsal etc).

Progresele chirurgiei și ale microchirurgiei oferă multiple metode de reconstrucție și fac posibil ca sânul reconstruit să semene din ce în ce mai mult cu sânul natural.

1. Reconstrucția cu implant mamar

Această intervenție constă în plasarea unui implant mamar sub pielea și muschiul de pe piept (mușchiul mare pectoral). Implantul mamar este de obicei o proteză de silicon, care poate fi introdusă de la început sau după utilizarea în prealabil a unei proteze gonflabile temporare (expander), cu rol în destinderea pielii.

Reconstrucția se face, de obicei, în două etape. La operația de exereză, cu scop de îndepărtare a cancerului, sânul bolnav și o parte din piele au fost îndepărtate. În general, în cadrul aceleiași operații, se introduce un expander tisular (asemănător unui balon) în locul glandei mamare excizate. Acest expander va fi umplut progresiv cu ser fiziologic, într-o perioadă de 4-6 luni. După ce pielea și mușchiul de pe torace s-au destins suficient și s-a obținut volumul dorit, se face o nouă operație în care se îndepărtează expanderul și se înlocuiește cu o proteză de silicon. Unele expandere sunt fabricate astfel încât să poată rămâne pe loc, precum o  proteză permanentă.

Avantaje:

  • durata operațiilor și a spitalizărilor este de scurtă durată;

  • nu cauzează cicatrici suplimentare;

Dezavantaje:

  • sânul reconstruit este mai ferm la palpare, comparativ cu sânul de pe partea opusă;

  • pot apărea complicații similar oricărei operații de mărire a sânului cu implant– infecție, rotirea implantului din poziția inițială, exteriorizarea sau ruperea implantului;

  • cea mai frecventă complicație este contractura capsulară – în organism, implantul este înconjurat de o membrană cicatriceală, care la unele femei (10%) se întărește, sânul devenind ferm, dureros și deformat;

  • implanturile mamare pot fi afectate de radioterapia de după operație;

  • implanturile nu sunt garantate de către producători pentru toată viața, necesitând schimbarea lor după 10 -15 ani sau la apariția complicațiilor.

2. Reconstrucția cu țesuturi proprii 

Prin intermediul acestei metode, se utilizează grăsime proprie sau țesuturi de la nivelul abdomenului, feselor, spatelui sau coapselor, pentru a reconstrui sânul. În cazul reconstrucției sânului cu grăsime proprie, se prelevează prin liposucție grăsimea nedorită din zone precum abdomen, coapse, brațe etc. și se reinjectează la nivelul pieptului pentru a reconstrui sânul. Această metodă este potrivită pacientelor care au rezerve suficiente de grăsime și au suficientă piele de calitate la nivelul pieptului, după operația de mastectomie. Uneori, pot fi necesare multiple intervenții similare, pentru a putea obține rezultatul dorit. 

Cele mai folosite metode de reconstrucție a sânului cu țesuturi proprii sunt cele cu lambouri: lambou abdominal de piele și grăsime (DIEP) sau lambou abdominal cu mușchi, piele și grăsime (TRAM). Pot fi folosite și lambouri de la nivelul spatelui (mușchi mare dorsal cu/fără piele), coapse (gracilis, TUG, ALT), fese (IGAP, SGAP) sau din zona lombară (LAP). Lambourile sunt separate complet de la nivelul sitului donor, împreună cu vasele de sânge care le hrănesc, sunt transferate pe torace, iar vasele de sânge sunt atașate la cele de la torace (sit receptor) sub microscop. 

În momentul de față, la nivel mondial, se consideră că standardul de aur în reconstrucția de sân este lamboul abdominal DIEP, întrucât replică structura și densitatea sânului prin prelevarea pielii și grăsimii de la abdomenul inferior, iar rezultatul la nivelul sitului donor abdominal este similar unei abdominoplastii. Astfel, pacienta obține un sân nou, similar cu cel natural și, în același timp, un abdomen plat, fără exces de țesut.

Avantaje:

  • sânul reconstruit are aspect și consistență naturală;

  • reconstrucția cu lambou este o singură procedură chirurgicală, care folosește doar țesuturile pacientei. Dacă se folosesc țesuturi abdominale, aspectul după operație al abdomenului va fi estetic, mai plat.

Dezavantaje:

  • procedeul chirurgical cu lambouri este de lungă durată (6 -10 ore) și necesită condiții, echipamente corespunzătoare și pregătire specializată; din fericire, chirurgii plasticieni OZONO au experiența operatorie în aceste proceduri, pe care le efectuează de 6 ani în aceeași echipă;

  • reconstrucția sânului cu grăsime proprie, deși este o intervenție de scurtă durată (2-3 ore) și cu impact minim asupra corpului, poate fi necesar sa fie repetată;

  • se operează în două zone ale corpului, o zonă donatoare, de pe care se recoltează lamboul (abdomen, fese, coapse, torace posterior) și, evident, zona receptoare – toracele, locul în care va fi viitorul sân;

  • într-un număr mic de cazuri (3%), este posibil ca vasele de sânge fixate împreună să nu funcționeze, iar țesutul transplantat să sufere. Este posibil ca, ulterior, să fie nevoie de o altă operație de reconstrucție a sânului, folosind un alt procedeu chirurgical. Din acest motiv, operația nu se recomandă pacientelor care sunt fumătoare, diabetice sau suferă de boli vasculare.

3. Reconstrucția cu țesuturi proprii și implant mamar

Acest procedeu se adresează pacientelor care au suferit o mastectomie urmată de iradiere și nu sunt candidate pentru reconstrucția numai cu țesuturi proprii sau pacientelor care doresc obținerea unui volum mare. Se combină toate avantajele reconstrucției cu țesuturi proprii, dar, în același timp, și toate riscurile.

De obicei, se folosește un mușchi (marele dorsal) împreună cu un fragment de piele de pe spate. Mușchiul este trecut printr-un tunel pe sub piele pe locul sânului, sub el fiind introdusă o proteză de silicon, pentru a genera volumul necesar.

Note

  1. Oricare dintre metode presupune două intervenții importante (una inițială și alta la 6 luni - 1 an – de ridicare a sânului normal de cealaltă parte și de simetrizare).

  2. Reconstrucția mamelonului și a areolei constituie o altă etapă chirurgicală în reconstrucția sânului și se realizează sub anestezie locală, din țesuturile transferate anterior.

  3. Sânul reconstruit nu va semăna exact cu sânul contralateral. Simetria poate fi îmbunătățită prin micșorarea sau prin ridicarea celuilalt sân; de aceea, este necesară o a  doua intervenție după minim un an.

  4. Aceste informații sunt generale și preliminare, având rolul de a te acomoda cu termenii, pentru a putea duce o discuție amănunțită cu medicul curant ales.

  5. Cea mai bună metodă de reconstrucție de sân este cea personalizată pacientei, conformă cu dorințele și așteptările ei, disponibilitatea de a accepta avantajele/dezavantajele procedurilor alese, patologiile concomitente și aspectul local al țesuturilor disponibile.